…e “windy” si fac frumos o scuza:
Azi este fara palarii,
fara diacritice corect randuite
care sa imi ajute scrisul.

Se amesteca buchete de idei
in tot universul meu.
Ramane insa ceasul realitatii
care suna atat de crud
in diminetile reci
si imi aminteste ca trebuie
sa prind bus-ul 89 repejor
taman in timp pentru handover.
…acum cand tocmai modelam
niscaiva vise frumoase…

spal ochii somnorosi cu apa vietii
si dau fuga in ogor cu speranta
ca visele vor continua…
si printre tabele cu medicatie
ma trezesc rostind vorbe luminoase
prinzand o clipa bucuria unui suras:
este cel mai frumos cadou pe azi,
sclipirea aceea a unui vis
parca reintors la viata,
si zambetul unui suflet incercat
care vorbeste vorbe nevorbite.
O lume intreaga se intinde
intre clipele noastre.
Oameni si suflete.
Zambete si lacrimi.
Dureri si bucurii…
O viata dincolo de limite si prejudecati.

Povestile sunt de multe feluri
si mai mereu triste…
adesea se strecoara
cate o luminita de umor,
hazul acela senin
care izbucneste ca o lava fierbinte
din adancurile macinate ale existentei.
Suportul care echilibreaza infrigurarea realitatii…
Vorbim mai mereu despre dorinte.
Despre cele pentru ziua de azi.
Despre cele pentru viitor.
Universul este miscat de vointa.
A vrea. A spera. A fi…

…Ochii plansi ai mamei care mai spera
la o zi fara dureri pentru pruncul ei.

…Tanarul care isi asigura sotia
ca in scurt timp va fi acasa…
Si lacrima-i mangaie gingasia
cuvintelor rostite atat de cald…
in timp ce trupu-i este ros
de necrutatoare metastaze…

…este multa poveste de viata
in jur cu lacrimi si bucurii…
Povesti tesute in timp.
Cu amintiri pe care timpul
le-a facut din ce in ce mai pline de farmec.

…e “windy” azi…
 Tacerea se strecoara
printre zambete si vise.
Iar zborul vantului mai prinde contur
in lumea imaginatiei,
acolo unde toate durerile sfarsesc
si fericirea danseaza
pe bulgarii de aur ai sperantei…

© Simona Prilogan

Imagine Pixabay