Sub geana serii gânduri curg
Pe unduiri de ape tulburi
Le strâng, le-alung, se-ntorc, se scurg
Topind tăcerile sub ziduri.
Din lacrimi picurându-mi dor,
O ploaie răscolește zarea,
Descălecând din timp, un nor
Mă infrățeste cu-ntristarea.
Urlând cu forță, vântul crud
Îmi scrijelește răni sub coaste,
Iar karma-mi desenează-n nud
Trecutul lumii cu angoase.
Unde sunt eu, dar cine sunt?
Unde mi-e umbra răstignită?
Ce piesă joc? Ce amănunt
Mă definește peste clipă?
Săgeți de întrebări țintesc
La poarta împietrită-a nopții,
Demoni căzuți pecetluiesc
Ispitele pe cercul sorții.
Parfumul zilelor de ieri
Sub perna gândului se-așează
Și-n timp ce ierni albesc sub cer
Tăceri în dor mă colorează.
© Simona Prilogan
Imagine Pixabay
Versurile tale mi-au adâncit emoțiile zilei. De mult nu am mai fost atât de copleșit de doruri ca astăzi…
LikeLiked by 1 person
Chemarea telurica… Imbratisari romanesti dintr-un oras scufundat in dor.
LikeLiked by 1 person