Neîntâlnirea cu bunicul

Published by

Simona Prilogan

19th Jan 2025

Eu te vedeam ades în gând
Cum stai pe prispă surâzând,
Cum salutai cu clopu-n mână
O primăvară, o lumină,
Şi cum tânjeai spre ea timid,
Doreai s-o-atingi, s-o simţi, să plângi,
Să-ţi ierte tot ce-ai şters voit,
Ce-ai părăsit, ce ai minţit.

Eu te vedeam aşa cum pot
Doar ochii gândului în tot
Să îmi dezlege din mister.
Şi învăţam febril să cer
Un drept, un zâmbet, un bunic.
Ceream vieţii din nimic
Să mi te-aducă mai aproape.
Ştiam că vrei, când prea departe
Te-ai alungat, nemaivoind
Să lupţi, să speri. Te-ai renegat.
Ştiam. Plângeam. Şi te-am iertat.

Când mici frânturi săpau în gând
Ce-nţelegeam, copil fiind,
Din toată vina ce-o purtai?
Că-n ochii mei te luminai.
Erau doar ochii tăi. Spuneau
Cum ironiile cântau
Un cântec trist vieţii când
Copiii florilor purtând
Sclipirea ochilor furau.

Şi te-am văzut cum mă chemai;
Am alergat visând un rai
În care ochii-ţi străluceau.
Dar… n-ai mai fost… Simţeam cum n-au
Suflare clipele… Te-ai dus…
Ceream vieţii un răspuns.
Aveam să aflu c-ai plătit
Ursitelor ce n-ai iubit.

Din Turţ frânturi de timp mă dor,
Le strâng trudind, păşind uşor.
Degeaba-mi spun cum alţii-şi plâng
Mustraţi de timp, de Cer, un gând.
Rămân copilul ce-a dorit,
Ce a iertat, ce a zâmbit
Cu ochii minţii unui vis.
E ceaţă, frig şi totul nins.
Şi-n nopţi îmi fluieră nimicul
Neîntâlnirea cu bunicul.

Siono: https://www.sionoeditura.com/product/visarile-dintre-castani-simona-prilogan/

Carturesti: https://carturesti.ro/carte/visarile-dintre-castani-1329476698

Libris: https://www.libris.ro/visarile-dintre-castani-simona-prilogan-SIO978-606-95013-9-9–p21599319.html

One response to “Neîntâlnirea cu bunicul”

Neîntâlnirea cu bunicul | MasticadoresRumanía Editora: Manuela Timofte

10th Feb 2025

[…] https://prilogansimona.arthttps://portal.revistatimpul.ro/ […]

LikeLiked by 1 person

Reply

I’m Simona

One day, I tumbled from a tiny star called Dream and landed in a cup of Hope, just beyond the zone of hard work, where daily wishes meet reality.

I’ve always dreamed of visiting Antarctica, though I haven’t made it there yet! Until then, I journey through the intricate landscapes of the human body in my work at the hospital, tracking the unseen stories of cells.

When I step outside my comfort zone, you might find me on a train to Eastbourne, Matlock, or Canterbury, breathing in the fresh air and gathering inspiration. I return with pockets full of poetic ideas, though time rarely lets me write them all down.

London’s endless rainy days often set the stage for my impromptu singing performances on my way to work. I love dancing too, especially the waltz, though I’m a bit too shy to twirl in the rain.

I have a soft spot for pasta, coffee, chocolate, and a good laugh. Politics might elude me, but the human soul does not. And if there’s one thing I believe in, it’s this: Love is our strongest emotion, survival instinct, and essential need.