Să-mi fie soarele aproape
De sufletu-mi o stea să-mi leg,
Să pot mistere să dezleg,
Să pot urcușul să-mi aleg,
Să-ncerc să le pricep pe toate.
Și dacă viața a voit
Din ochi scânteia să mi-o ia,
Eu cer în schimb un altceva:
O dulce, gingașă lumină
Spre mine din înalt să vină.
Când zilele îmi dau povara
Unei imense nopți tăcute
Adun din umbre multe, mute,
Tot ce-i mai bun precum se-adună
Și păsările primăvara.
Și rog lumina să mă poarte
Spre zilele de aur pline,
Să le adun pe toate-n mine,
Să pot să sper pe mai departe
În cer de-o stea să mai am parte.
© Simona Prilogan, Hunedoara, 2000 💥










Leave a reply to Simona Prilogan Cancel reply