Ziua în care au zburat cocorii

Published by

Simona Prilogan

11th Dec 2024

Cu imensă bucurie vă anunț că începând de azi, Ziua în care au zburat cocorii, își poate lua zborul către cititori. Cartea poate fi găsită pe pagina Editurii Bifrost.

În Londra plouă iar, ca o rutină, rece și mărunt, în timp ce decembrie își numără timid, printre trotuare, visele împlinite. Frânturi de cer se dezgolesc de frici, îmi șoptesc lăcrimând cu dor, realizând încă o dată în plus, cum inima tânjește după vraja albastră a timpului de altădată, în timp ce o tiribombă împrăștie tot mai mult semințele durerii peste aripile amintirilor. Chemarea telurică îngenunchează în tăcere, în timp ce corbi răpitori desfigureaza chipul carpatin.

Ziua în care au plecat cocorii este despre poveștile din noi, despre vânturi ce doinesc în la minor, despre alean, despre dragoste, flori și ciocolată, despre căldura de Acasă, O șezătoare literară ce adună între coperți scurte povestiri, în proză și poezie.

Mulțumiri nemărginite echipei editoriale de la Editura Bifrost pentru creditare, suport și minunata colaborare!

2 responses to “Ziua în care au zburat cocorii”

anasylvi

12th Dec 2024

Felicitări, Simona!

LikeLiked by 1 person

Reply
1. Simona Prilogan
  
  12th Dec 2024
  
  Multumesc mult, Ana! ♥️
  
  LikeLiked by 1 person
  
  Reply

I’m Simona

One day, I tumbled from a tiny star called Dream and landed in a cup of Hope, just beyond the zone of hard work, where daily wishes meet reality.

I’ve always dreamed of visiting Antarctica, though I haven’t made it there yet! Until then, I journey through the intricate landscapes of the human body in my work at the hospital, tracking the unseen stories of cells.

When I step outside my comfort zone, you might find me on a train to Eastbourne, Matlock, or Canterbury, breathing in the fresh air and gathering inspiration. I return with pockets full of poetic ideas, though time rarely lets me write them all down.

London’s endless rainy days often set the stage for my impromptu singing performances on my way to work. I love dancing too, especially the waltz, though I’m a bit too shy to twirl in the rain.

I have a soft spot for pasta, coffee, chocolate, and a good laugh. Politics might elude me, but the human soul does not. And if there’s one thing I believe in, it’s this: Love is our strongest emotion, survival instinct, and essential need.