Speranța-mbrățișează vântul,
Sub ceruri ape-și prind mirare
Când ploaia îmi sărută gândul.
În coruri stele-și prind colindul
Luminii, în nuanțe-n care
Speranța-mbrățișează vântul.
Din nori cerești îmi scot cuvântul
Iar curcubeie râd sub zare
Când ploaia îmi sărută gândul.
Însămânțez cu el pământul
Să-i prind aripi când peste soare
Speranța-mbrățișează vântul.
Dansez cu bucurii în rândul
În care îngeri pun visare
Când ploaia îmi sărută gândul.
Sub stropi de mai îmi spăl veșmântul
De temeri, dor și remușcare.
Speranța-mbrățișează vântul
Când ploaia îmi sărută gândul.
© Simona Prilogan, Visarile dintre castani
Rochester, Kent, UK – May 2024
Your poetry is fantastic. I love the hope you express so beautifully in the first verse. Brava!
LikeLiked by 1 person
Thank you so much, Suzette, for your kind words! Sending you poetic hugs!
LikeLiked by 1 person