Îți lasă din gânduri, iubite,
Să zboare pe aripi de timp,
Cu tainele prinse-n răstimp
Și doruri sub ape pierdute.

Mai toarnă o ceașcă de gânduri,
Departe în Ada Kaleh,
Caișii sunt copți în cromleh
Și basmele scriu printre rânduri.

Mai pune o ceașcă-n dorințe
Când zorii ne-aduc iar scrisori
Din lumea pierdută-n ninsori
Și ploile cu neputințe.

Ibricul de-aramă mai pune
Să-și fiarbă-n nisip doru-amar,
Caimacul să-i fie nectar
Și pacea să-i curgă în spume.

Îți lasă din gânduri, iubite,
Să zboare pe gene de cer,
Azi suntem doar noi și-un mister,
Și-o toamnă cu porți desfrunzite.

Din ochi șterge-ți stropii de sânge
Și-ascultă cum șuieră-n seri
Mirarea din dorul de ieri.
Azi liniște vreau a ne-atinge.

Hai, toarnă-ți în gânduri o ceașcă,
Cafea la nisip să sorbim.
Azi suntem doar noi și nuntim
Hoinari prin povești, în caleașcă.

© Simona Prilogan,  Visarile dintre castani