Vis

Arunc cu pietre în fereastra nopții
să-i descătușez aripile dintre frici și angoase.
Dincolo de tumultul realității
în care trenurile noastre
doar au făcut cruce de o iubire adâncă
și interzisă în gările ființei.
De dincolo de negură
se aud doar ciocăniturile resemnării
ce își semnează petiția la fiecare strigăt de dor.
Planete nealiniate
își caută încă buimace sensurile
printre orbitele neșansei.
Oftez a durere
iar stânci desprinse din munții tăcerii
îmi lovesc ghiocul cu nesăbuință.


Arunc cu pietre în gândurile triste
ce mă îmbrățișează cenușiu…
și fug… dincolo de marginile visului
în care mi-am înghesuit tainele,
și dorul, și plânsul care doare
în amintirea dimineților albastre,
în care lumina ne picta cu vraja zâmbetele.
Karmele își pierd pașii printr-un labirint complicat,
umbrit de îmbrățișările trecutului,
la ușa căruia un viitor îmi rânjește sadic
în oglinda nostalgiei.

Arunc cu pietre în oglinda aceea…
și fug…
într-o speranță albastră
în care mă înfășor până la suflet.
Să-mi fie de alean,
spălându-mi străzile ceasurilor peculiare
și îmbujorând fața inocenței.
Acolo mă vor găsi aburii dimineților
atunci când trenurile realității
vor face iar cruce de iubire.

© Simona Prilogan, Visarile dintre castani

3 responses to “Vis”

  1.  avatar
    Anonymous

    Foarte frumos

    Liked by 1 person

    1. Simona Prilogan avatar

      Multumesc mult! 💥

      Like

Leave a reply to Anonymous Cancel reply

I’m Simona

One day, I tumbled from a tiny star called Dream and landed in a cup of Hope, just beyond the zone of hard work, where daily wishes meet reality.

I’ve always dreamed of visiting Antarctica, though I haven’t made it there yet! Until then, I journey through the intricate landscapes of the human body in my work at the hospital, tracking the unseen stories of cells.

When I step outside my comfort zone, you might find me on a train to Eastbourne, Matlock, or Canterbury, breathing in the fresh air and gathering inspiration. I return with pockets full of poetic ideas, though time rarely lets me write them all down.

London’s endless rainy days often set the stage for my impromptu singing performances on my way to work. I love dancing too, especially the waltz, though I’m a bit too shy to twirl in the rain.

I have a soft spot for pasta, coffee, chocolate, and a good laugh. Politics might elude me, but the human soul does not. And if there’s one thing I believe in, it’s this: Love is our strongest emotion, survival instinct, and essential need.

Let’s connect

A Summer Waits Beyond My Rusty GateA Summer Waits Beyond My Rusty Gate16th Dec 2025Simona Prilogan
Sala Boltită Din Stejar Sala Boltită Din Stejar 13th Jul 2025Simona Prilogan
ÎntrebareÎntrebare22nd Dec 2023Simona Prilogan