Dum spiro spero

Shop →

Să ne jucăm de-a primăvara

Published by

Simona Prilogan

25th Feb 2024

Să ne jucăm de-a primăvara, senin, pe-albastrul unui gând
Precum copiii-și sar șotronul, o lume pură-ntruchipând.

Din înfloriri să scriem versuri pe coama timpului cărunt
Și-n taine să pictăm cu dorul al trecerilor amănunt.

Din fiecare amintire să ne sorbim dulceața sortii
Lăsându-ne în taină oful, risipitor, sub valul nopții.

Din raza soarelui să prindem emoțiile – curcubeu
Prea pline de lumina vieții, zâmbind pe-al liniștii traseu.

Cu verdele să scriem doine pe al sărutului alean
Și în tandrețe să le prindem, curat, senin și pământean.

Din rosul răsfățat de ceruri, să făurim comori de foc
Sculptându-le în vraja vieții îmbrățișare cu noroc.

Cu vântul să ne prindem hore, spălând sub ploi griul cu frici
Jucându-ne de-a primăvara, zâmbind senin tainei de-aici.

Imagine Pixabay

I’m Simona

One day, I tumbled from a tiny star called Dream and landed in a cup of Hope, just beyond the zone of hard work, where daily wishes meet reality.

I’ve always dreamed of visiting Antarctica, though I haven’t made it there yet! Until then, I journey through the intricate landscapes of the human body in my work at the hospital, tracking the unseen stories of cells.

When I step outside my comfort zone, you might find me on a train to Eastbourne, Matlock, or Canterbury, breathing in the fresh air and gathering inspiration. I return with pockets full of poetic ideas, though time rarely lets me write them all down.

London’s endless rainy days often set the stage for my impromptu singing performances on my way to work. I love dancing too, especially the waltz, though I’m a bit too shy to twirl in the rain.

I have a soft spot for pasta, coffee, chocolate, and a good laugh. Politics might elude me, but the human soul does not. And if there’s one thing I believe in, it’s this: Love is our strongest emotion, survival instinct, and essential need.